ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s.m. şi f., s.n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuieşte sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor.

ÎNLOCUITÓR s., adj. 1. s. substituent, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.) 2. s., adj. v. suplinitor.

înlocuitór adj. m., s. m. (sil -cu-i-), pl. înlocuitóri; f. sg. şi pl. înlocuitoáre

ÎNLOCUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care înlocuieşte (ceva sau pe cineva); cu proprietatea de a înlocui (ceva). Material ~. ~ al cafelei. [Sil. -cu-i-] /a înlocui + suf. ~tor