ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriţi, -te, adj. Care a rămas nemişcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

ÎNMĂRMURÍT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înţepenit, neclintit, nemişcat, paralizat, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurit, (înv. şi reg.) stâlpit, (fig.) îngheţat, înţelenit. (A rămas ~ de spaimă.)