ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A aşeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.

A înmormânta ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma

ÎNMORMÂNTÁ vb. a îngropa, a înhuma, (înv. şi reg.) a astruca.

înmormântá vb., ind. prez. 1 sg. înmormântéz, 3 sg. şi pl. înmormânteáză

A ÎNMORMÂNT//Á ~éz tranz. 1) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a îngropa; a înhuma. 2) rar A astupa din toate părţile, ascunzând privirii. 3) fig. A lăsa să fie uitat; a da uitării. /în + mormânt