ÎNMORMÂNTÁRE, înmormântări, s.f. Ceremonia, ritualul aşezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – V. înmormânta.

Înmormântare ≠ dezgropare

ÎNMORMÂNTÁRE s. îngropare, îngropat, înhumare, (livr.) inhumaţie, sepultură, (înv. şi pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. şi reg.) astrucare, (înv.) pogre-banie. (Ceremonia ~ării.)

înmormântáre s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări

ÎNMORMÂNT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNMORMÂNTA. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt. [G.-D. înmormântării] /v. a înmormânta