ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceaţă; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioşa, a se lumina

ÎNNEGURÁ vb. 1. v. înnora. 2. a se înceţoşa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.

ÎNNEGURÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

înnegurá vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză

A ÎNNEGUR//Á ~éz 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură

A SE ÎNNEGUR//Á mă ~éz intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înceţoşa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură