ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. şi refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulţi) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. (Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

A (se) înnora ≠ a (se) însenina

A se înnora ≠ a se însenina, a se înveseli, a se învioşa, a se lumina

ÎNNORÁ vb. a se închide, a se înnegura, a se în-tuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.)

ÎNNORÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

înnorá vb., ind. prez. 3 sg. înnoreáză

A SE ÎNNOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor

A ÎNNOR//Á pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor