ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A exercita o influenţă asupra cuiva sau a ceva; a influenţa. – Cf. fr. i n f l u e r, i n f l u e n c e, germ. b e e i n f l u s s e n.

ÎNRÂURÍ vb. v. influenţa.

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrâureáscă

A ÎNRÂUR//Í ~ésc tranz. A supune unei acţiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influenţe; a influenţa. [Sil. -râ-u-] /în + râuri

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influenţa. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].