ÎNRĂUTĂŢÍRE, înrăutăţiri, s.f. Faptul de a (se) înrăutăţi; agravare. [Pr.: -ră-u-] – V. înrăutăţi.

ÎNRĂUTĂŢÍRE s. 1. (fig.) stricare, (fam. fig.) zbârlire. (~ vremii.) 2. v. agravare. 3. agravare, (livr.) recrudescenţă. (~ stării economice.) 4. înăs-prire, (fig.) deteriorare. (~ relaţiilor dintre ei.)

înrăutăţíre s. f. (sil. -ră-u-), g.-d. art. înrăutăţírii; pl. înrăutăţíri