ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s.f. Acţiunea de a (se) înregistra şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. – V. înregistra.

ÎNREGISTRÁRE s. 1. înscriere, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înscriere, însemnare, notare, notaţie, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. v. înmatriculare. 4. v. menţionare. 5. imprimare, (englezism) recording. (ă unei melodii.) 6. v. recepţionare. 7. v. repurtare.

înregistráre s. f., g.-d. art. înregistrării; pl. înregistrări

ÎNREGISTRÁRE s.f. Acţiunea de a înregistra şi rezultatul ei; însemnare, înscriere. ♦ Unitate de informaţie care poate fi distinsă într-un anumit context. [< înregistra].