ÎNROŞÍ, înroşesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roşie; a (se) face roşu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roşu; a roşi. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roşu sau roşi.

ÎNROŞÍ vb. 1. v. sângera. 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoţie.) 3. v. îmbujora. 4. v. congestiona. 5. v. injecta.

înroşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înroşésc, imperf. 3 sg. înroşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înroşeáscă

A SE ÎNROŞ//Í mă ~ésc intranz. v. A SE ROŞI. /în + roşu