ÎNSĂNĂTOŞÍRE, însănătoşiri, s.f. Faptul de a (se) însănătoşi; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire.[Var.: însănătoşáre s.f.] – V. însănătoşi.

ÎNSĂNĂTOŞÍRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoşare, tămăduinţă, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)

însănătoşíre s.f., g.-d. art. însănătoşírii; pl. însănătoşíri