ÎNSCĂUNÁ, înscăunez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) aşeza pe tron ca domn al ţării; a (se) încorona, a (se) întrona. ♦ Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi într-o funcţie, a instala într-un post. [Pr.: -scă-u-] – În + scaun.

A înscăuna ≠ a detrona, a răsturna

ÎNSCĂUNÁ vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.)

înscăuná vb. (sil. -scă-u-), ind. prez. 1 sg. înscăunéz, 3 sg. şi pl. înscăuneáză

A SE ÎNSCĂUN//Á mă ~éz intranz. (de-spre domnitori, regi, împăraţi) A veni la domnie; a se aşeza în scaunul domniei; a se întrona. /în + scaun

A ÎNSCĂUN//Á ~éz tranz. 1) (domnitori, regi, împăraţi) A pune la domnie; a aşeza în scaunul domniei; a întrona. 2) A face să se înscăuneze; a întrona; a încorona. 3) fig. A numi în mod oficial (într-o funcţie, într-un post); a învesti. [Sil. în-scă-u-] /în + scaun