ÎNSEMNÁRE, însemnări, s.f. Acţiunea de a însemna şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, menţiune scrisă. – V. însemna.

ÎNSEMNÁRE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, menţiune, notaţie, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicaţie. 5. v. sens.

însemnáre s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări

ÎNSEMN//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Ceea ce este însemnat undeva. /v. a însemna