INSERÁRE, inserări, s.f. Acţiunea de a insera şi rezultatul ei; anunţ, informaţie într-un jurnal; inserţie (1). – V. insera.

ÎNSERÁRE, înserări, s.f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

ÎNSERÁRE s. amurg, apus, asfinţit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgilă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ~.)

inseráre s. f., g.-d. art. inserării; pl. inserări

înseráre s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

INSERÁRE s.f. Acţiunea de a insera şi rezultatul ei; inserţie. [< insera].