ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuţi, însăţi, pers. 3 sg. însuşi, însăşi, pers. 1 pl. înşine, însene, pers. 2 pl. înşivă, însevă, pers. 3 pl. înşişi, înseşi] – Îns(ul) + -mi, -ţi, -şi.

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.)

î́nsumi pr. m., adj. m., pl. î́nşine; f. sg. î́nsămi, g.-d. î́nsemi, pl. î́nsene