ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla în prezenţa cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înţelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva. 3. Tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcţii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. şi refl. A (se) găsi, a (se) afla. 5. Tranz. şi refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiţie sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiţie sportivă. – În + tâlni (Înv. „a întâlni“, probabil < magh.).

A (se) întâlni ≠ a (se) despărţi

ÎNTÂLNÍ vb. 1. a (se) vedea, (pop.) a (se) găsi, (înv. şi reg.) a (se) întâmpina, a (se) tâlni. (Când v-aţi ~ ultima oară?) 2. a se confrunta, a se în-frunta, a se întrece. (Echipele se ~ mâine.) *3. v. în-tâmpina.

întâlní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întâlnésc, imperf. 3 sg. întâlneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întâlneáscă

A ÎNTÂLN//Í ~ésc tranz. A găsi în calea sa. /în + înv. a tâlni

A SE ÎNTÂLN//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni în acelaşi loc şi în acelaşi timp (în urma unei înţelegeri prealabile sau întâmplător). 2) (despre fiinţe sau obiecte în mişcare) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se încrucişa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din direcţii diferite, unindu-se într-un punct; a se întretăia; a se încrucişa; a se intersecta. /în + înv. a tâlni