ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s.f. 1. Acţiunea de a întâmpina şi rezultatul ei. ♢ Expr. A ieşi sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieşi în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestaţie, obiecţie în justiţie. [Var.: întimpináre s.f.] – V. întâmpina.

ÎNTÂMPINÁRE s. 1. primire, (înv.) tâmpinare, tâmpinat. (~ cuiva cu pâine şi sare.) 2. (BIS.) Întâmpinarea Domnului = (pop.) stretenie, (reg.) ziua ursului. 3. v. contestaţie.

întâmpináre s. f., g.-d. art. întâmpinării; pl. întâmpinări

ÎNTÂMPIN//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNTÂMPINA. ♢ A ieşi (sau a merge, a veni) în (sau întru) ~ a ieşi înaintea cuiva pentru a-l întâmpina. 2) jur. Cerere de anulare a hotărârii unei instanţe judecătoreşti; contestaţie. /v. a întâmpina