|
|
întovărăşire. 3 rezultate gasite
ÎNTOVĂRĂŞÍRE, întovărăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) întovărăşi şi rezultatul ei. – V. întovărăşi.
ÎNTOVĂRĂŞÍRE s. 1. v. însoţire. 2. asociaţie, asociere, tovărăşie, (înv. şi reg.) sâmbră, soţie, (reg.) ortăcie, simbrie, soţiire. (~ celor doi negustori n-a durat.)
întovărăşíre s. f., g.-d. art. întovărăşírii; pl. întovărăşíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
