ÎNTREŢÍNE, întreţín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiţii; a face să dureze, a menţine. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) procura, a(-şi) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. Între¹- + ţine (după fr. entretenir).

ÎNTREŢÍNE vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.

ÎNTREŢÍNE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuţie.) 2. a (se) hrăni, a (se) susţine, a (se) ţine. (El îşi ~ părinţii.) 3. v. purta. 4. a menţine, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspi-ciune.)

întreţíne vb. ţine

A SE ÎNTREŢÍNE mă întreţín intranz. 1) A-şi asigura mijloacele de existenţă. 2) A sta de vorbă; a întreţine o convorbire; a conversa. /între- + a ţine

A ÎNTREŢÍNE întreţín tranz. 1) A ţine în stare bună; a păstra în condiţii bune; a îngriji. ♢ ~ focul a alimenta focul ca să nu se stingă. ~ o convorbire a conversa. 2) A asigura cu cele trebuincioase traiului; a hrăni. ~ familia. /între- + a ţine

ÎNTREŢÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-şi asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susţine (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întreţín, conj. -ţină. / după fr. entretenir].