ÎNTREBÁRE, întrebări, s.f. Acţiunea de a (se) întreba. ♢ Semnul întrebării = semn de punctuaţie care se pune la sfârşitul unui enunţ interogativ. ♦ Problemă, chestiune. ♦ Îndoială, incertitudine. – V. întreba.

Întrebare ≠ răspuns

ÎNTREBÁRE s. 1. (rar) interogaţie, (înv.) întrebă-ciune. (Semn de ~.) 2. chestiune. (A răspuns bine la prima ~.)

întrebáre s. f., g.-d. art. întrebării; pl. întrebări

ÎNTREB//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNTREBA. 2) Vorbire adresată cuiva cu scopul de a căpăta un răspuns; adresare care cere răspuns. A pune cuiva o ~. ♢ ~area n-are supărare (sau ~area vină n-are) se spune pentru a sublinia că nu este rău să întrebi dacă te îndoieşti de ceva. Semnul ~ării semnul „?“ care se pune la sfârşitul propoziţiilor interogative. 3) rar Temă sau împrejurare care preocupă pe cineva şi necesită atenţie; chestiune; problemă. /v. a întreba