ÎNTREMÁRE s.f. Acţiunea de a (se) întrema şi rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

Întremare ≠ îmbolnăvire

ÎNTREMÁRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoşire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială,(înv.) sănătoşare, tămă-duinţă, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuter-nicire. (~ lui după boală.)

întremáre s. f., g.-d. art. întremării