ÎNTRISTÁRE, întristări, s.f. Faptul de a (se) întrista; tristeţe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista.

Întristare ≠ bucurie, veselie, voioşie

ÎNTRISTÁRE s. 1. v. mâhnire. 2. îndurerare, mâhnire, (fig.) rănire. (~ a unei persoane.) 3. durere, mâhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 4. v. posomoreală. 5. v. tristeţe.

întristáre s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări

Intristare adanca, durere sufleteasca' mahnire, amaraciune, jale; necaz, ciuda, manie. Nedreptate, asuprire, jignire, insulta, umilire.