ÎNVĂŢĂMÂNT, (1) învăţăminte, s.n. 1. Precept din care se deduce un mod de a acţiona, de a gândi etc.; învăţătură. 2. Domeniul şi activitatea de instruire şi de educare (prin şcoli); p. ext. totalitatea instituţiilor şcolare. – Învăţa + suf. -ământ (după fr. enseignement).

ÎNVĂŢĂMÂNT s. 1. instrucţie, învăţătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. concluzie, învăţă-tură, (fig.) lecţie. (A tras ~mintele care se impuneau.)

învăţământ s. n., (precepte, învăţături) pl. învăţămínte

ÎNVĂŢĂM//ÂNT ~ínte n. 1) la sing. Activitate social organizată de instruire şi de educare a tinerei generaţii. 2) la sing. Totalitate a instituţiilor de instruire dintr-o ţară. ~ public. ~ mediu. ~ superior. 3) Concluzie dedusă din practica vieţii sociale sau individuale; învăţătură; lecţie. ~intele istoriei. 4) fam. Îndrumare dată cuiva sau primită de cineva. /a învăţa + suf.~ământ