ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveşmânta.

ÎNVEŞMÂNTÁ, înveşmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veşmânt (cu pompă, în vederea unei solemnităţi, a unui ritual etc.). ♢ Refl. S-a înveşmântat în grabă. [Prez. ind. şi: înveşmântez. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veşmânt.

ÎNVEŞMÂNTÁ vb. v. îmbrăca.

înveşmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveşmânt, 3 sg. şi pl. înveşmânteáză/înveşmântă

A ÎNVEŞMÂNT//Á ~éz tranz. A îmbrăca în veşminte speciale (cu ocazia unei solemnităţi). /în + veşmânt