ÎNVECHÍ, învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăţi cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet şi însuşiri gustative deosebite. – În + vechi.

A (se) învechi ≠ a (se) înnoi

ÎNVECHÍ vb. v. îmbătrâni, trece, veşteji.

ÎNVECHÍ vb. 1. v. deteriora. 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.)

învechí vb., ind. prez. 3 sg. învechéşte, 3 pl. învechésc, imperf. 3 sg. învecheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învecheáscă

A ÎNVECH//Í ~ésc tranz. A face să se învechească. /în + vechi

A SE ÎNVECH//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) A-şi pierde calităţile iniţiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ieşi din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A căpăta calităţi deosebite prin păstrare îndelungată. /în + vechi