ÎNVECHÍT, -Ă, învechiţi, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ♢ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieşit din actualitate, anacronic, depăşit, perimat; care nu se mai foloseşte. ♦ Care are concepţii vechi, depăşite. – V. învechi.

Învechit ≠ actual, înnoit, modern, nou

ÎNVECHÍT adj. v. îmbătrânit.

ÎNVECHÍT adj. 1. v. deteriorat. 2. demodat, depăşit, desuet, inactual, perimat, vechi, (livr.) caduc, vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 3. v. depăşit. 4. arhaic. (Cuvânt ~.)

ÎNVECHÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SE ÎNVECHI. ♢ ~ în rele deprins de a face fapte rele; înrăit. 2) Care se ţine de concepţii vechi, depăşite. /v. a învechi