ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfăşura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarţele unei cărţi sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu ţigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenuşă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfăşura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. v a l i t i.

A (se) înveli ≠ a (se) dezveli

A înveli ≠ a dezveli

ÎNVELÍ vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfăşura, (înv. şi pop.) a (se) coperi, a (se) înfăşura, (pop.) a (se) învălui, (înv. şi reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma.) 2. v. îmbrăca.

învelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveleáscă

A ÎNVEL//Í ~ésc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur împrejur. 2) (urzeală) A înfăşura pe sulul dinapoi al războiului de ţesut. /în + sl. valiti