ÎNVELÍT¹ s.n. Faptul de a (se) înveli; învelire. – V. înveli.

ÎNVELÍT², -Ă înveliţi, -te, adj. Înfăşurat, acoperit. ♦ (Despre cărţi, caiete) Care este cu scoarţele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu ţiglă etc. – V. înveli.

ÎNVELÍT s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare.

ÎNVELÍT adj. 1. acoperit, înfăşurat, (pop.) învă-luit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. v. îmbrăcat.

învelít adj. m., pl. învelíţi; f. sg. învelítă, pl. învelíte

învelít s. n.