Hangman.ro - Dicţionarul limbii române

înverşunare. 3 rezultate gasite

ÎNVERŞUNÁRE, înverşunări, s.f. Acţiunea de a (se) înverşuna şi rezultatul ei; îndârjire. – V. înverşuna.

ÎNVERŞUNÁRE s. 1. îndârjire, (livr.) obstinaţie, (rar) îndârjeală. (E de-o ~ condamnabilă.) 2. v. dâr-zenie. 3. v. furie.

înverşunáre s. f., g.-d, art. înverşunării; pl. înverşunări

Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici

Jocuri