ÎNVIÁ, învíi, vb. I. Intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a readuce la viaţă. ♦ Fig. A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetaţie) A renaşte după sfârşitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viaţă; a (se) înviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a-. – Prez. ind. şi: înviez] – În + viu.

A învia ≠ a deceda, a muri, a pieri, a omorî, a sucomba

ÎNVIÁ vb. v. renaşte.

ÎNVIÁ vb. a (se) însufleţi, a (se) scula, (înv.) a (se) deştepta, a (se) ridica. (Morţii nu mai ~.)

înviá vb. (sil. -vi-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. învíi, 3 sg. şi pl. învíe, 1 pl. înviém (sil. -vi-em); ger. înviínd (sil. -vi-ind)

A ÎNVIÁ învíi /<lat. invivere 1. tranz. 1) (în credinţele religioase şi în basme) A readuce la viaţă. 2) fig. A face să se trezească în memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (după ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarăşi la viaţă.

!înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi/înviéz, 2 învíi/înviézi, 3 învíe/înviáză, 1 pl. înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe/înviéze; ger. înviínd (-vi-ind)