ÎNVIÉRE s.f. Acţiunea de a învia. ♦ Sărbătoarea creştină de Paşte; noaptea care precedă această sărbătoare. [Pr.: -vi-e-] – V. învia.

Înviere ≠ moarte, pierire

ÎNVIÉRE s. 1. sculare, (înv.) sculat, sculătoare, sculătură. (~ din morţi.) 2. (BIS.) (înv.) vos-creasnă. (~ Domnului.)

înviére s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. înviérii

Înviére (sărbătoare) s. pr. f.

ÎNVIÉR//E ~i f. 1) v. A ÎNVIA. 2) rel. Paştele creştinesc. [G.-D. învierii] /v. a învia