ÎNVINEŢÍ, învineţesc, vb. IV. Refl. şi intranz. A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ Tranz. A face cuiva vânătăi, lovindu-l. – În + vânăt.

ÎNVINEŢÍ vb. 1. (reg.) a murseca, a vâlcezi. (L-a ~ în bătăie.) 2. a se albăstri. (S-a ~ la faţă.)

învineţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învineţésc, imperf. 3 sg. învineţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învineţeáscă

A SE ÎNVINEŢ//Í mă ~ésc intranz. A căpăta culoare vânătă; a deveni vânăt. /în + vânăt

A ÎNVINEŢ//Í ~ésc 1. intranz. v. A SE ÎNVINEŢI. 2. tranz. A face să se învineţească. /în + vânăt