ŞERVEŢÉL, şerveţele, s.n. Diminutiv al lui şervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subţire (uşor creponată), care serveşte la ştersul gurii. – Şervet + suf. -el.

ŞERVEŢÉL s. (franţuzism înv.) servietă. (Acoperă dulceaţa cu un ~.)

şerveţél s. n., pl. şerveţéle

ŞerveŢÉl ~e n. (diminutiv de la şervet) Bucată de pânză sau de hârtie subţire folosită pentru şters gura în timpul mesei. /şervet + suf. ~el