ŞNUR, şnururi, s.n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; şiret¹ (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele şi strânse într-un înveliş protector, folosit pentru racordarea la reţea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.

ŞNUR s. 1. şiret, (reg.) şinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 2. cordon. (~ electric.)

şnur s. n., pl. şnúruri

ŞNUR ~uri n. 1) Sfoară de bumbac, de lână sau de metal, folosită ca ornament la haine sau la mobilier; şiret; găitan; ceapraz. 2) reg. Bentiţă îngustă de material textil, ţesută tubular sau în fâşie, folosită pentru a încheia şi a strânge încălţămintea, unele haine etc.; şiret. 3) Conductor electric flexibil, întrebuinţat pentru a racorda diferite aparate la reţeaua de curent. /<germ. Schnur