ŞPERŢ, şperţuri, s.n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da“, „a lua“, „a primi“) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect şi ilegal, cuiva, pentru a-i câştiga bunăvoinţa, în special pentru a-l determina să-şi îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-şi încalce obligaţiile de serviciu; mită, mituială. 2. Şperţuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de şperacle“.

ŞPERŢ s. v. mită.

şperţ s. n., pl. şpérţuri

ŞPERŢ ~uri n. pop. Sumă în bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva în schimbul unui serviciu. (ilegal); mită. /<germ. Sperrzeug