ŞCHIOPĂTÁ, şchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un şchiop; a şchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfăşura în mod normal, a nu funcţiona bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.

ŞCHIOPĂTÁ vb. v. şontâcăi.

şchiopătá vb., ind. prez. 1 sg. şchiopătéz, 2 sg. şchiopătézi, 3 sg. şi pl. şchiopăteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. şchiopătéze

A ŞCHIOPĂT//Á ~éz intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai puţin pe un picior, făcând mişcări nefireşti; a şontâcăi; a şovâlcăi. 2) fig. (despre acţiuni, activităţi etc.) A se desfăşura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunoştinţe insuficiente (în-tr-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare