ŞCOLÁR, -Ă, şcolari, -e, s.m., adj. 1. S.m. Elev al unei şcoli (1). 2. Adj. Care ţine de şcoală (1), privitor la şcoală sau la şcolari (1). – Şcoală + suf. -ar.

ŞCOLÁR s. v. discipol, elev, învăţăcel, ucenic.

ŞCOLÁR adj., s. 1. adj. şcolăresc. (Viaţa ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârşitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.

şcolár s. m., adj. m., pl. şcolári; f. sg. şcoláră, pl. şcoláre

ŞcolÁr¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de şcoală; propriu şcolii. An ~. /şcoală + suf. ~ar

ŞcolÁr² ~i m. Băiat care învaţă într-o şcoală; elev. /şcoală + suf. ~ar