ŞEDEÁ, şed, vb. II. Intranz. 1. A se afla aşezat pe ceva; a sta jos. ♢ Expr. A şedea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător şi îngrijorat; a fi grăbit să plece. A şedea pe comoară = a fi foarte bogat şi zgârcit. 2. A lua loc, a se aşeza. ♦ A se opri din mers aşezându-se; a poposi. ♦ (De obicei la imperativ sau în construcţii negative) A avea astâmpăr, a fi liniştit. Şezi locului ! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situaţie sau poziţie; a nu se mişca din locul sau din poziţia ocupată. ♢ Expr. A şedea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) şedea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A şedea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezenţa sa sau cu prea multe insistenţe. A şedea cu mâinile în sân (sau încrucişate, la brâu, cu braţele încrucişate etc) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A şedea strâmb şi a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu francheţe; a recunoaşte adevărul. 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla aşezat sau depozitat într-un loc. 5. A avea locuinţa, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) şedea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi aşa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situaţie (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nici o ocupaţie. Şade toată ziua. – Lat. sedere.

A şedea ≠ a lucra

ŞEDEÁ vb. 1. a sta. (~ pe o bancă.) 2. v. aşeza. 3. v. poposi. 4. v. locui. 5. v. veni. 6. v. sta.

şedeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şed, 3 sg. şáde, 1 pl. şedém; conj. prez. 3 sg. şi pl. şádă, part. şezút

A ŞEDEÁ şed intranz. 1) (despre fiinţe) A fi aşezat (pe ceva); a sta jos. A şedea pe o bancă. ♢ Şezi locului, şezi binişor (sau cuminte)! astâmpără-te! fii cuminte! A şedea la masă a lua masa. 2) A se afla într-o anumită poziţie sau stare. ♢ A şedea la (sau de) vorbă a vorbi. A şedea pe capul cuiva a deranja cu insistenţele, cu durata vizitei etc. A-i şedea cuiva (ceva) la inimă a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de îmbrăcăminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ♢ A şedea cu mâinile în sân a nu face nimic. /<lat. sedere