ŞEDÍNŢĂ, şedinţe, s.f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituţii, pentru a discuta, pentru a dezbate şi a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în faţa unei instanţe judecătoreşti. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acţiune, se aplică un tratament medical etc. – Şedea + suf. -inţă (după fr. séance).

ŞEDÍNŢĂ s. (înv.) sesie, şedere, şezătură, (franţu-zism înv.) seanţă. (O ~ de lucru.)

şedínţă s. f., g.-d. art. şedínţei; pl. şedínţe

ŞEdÍnŢ//Ă ~e f. 1) Întrunire a membrilor unei organizaţii pentru a discuta sau a hotărî ceva. ~ plenară. ~ de producţie. 2) Interval de timp în care se aplică un tratament medical, se execută o acţiune etc. [G.-D. şedinţei] /a şedea + suf. ~inţă