ŞENÍLĂ, şenile, s.f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfăşurată peste roţile vehiculului situate pe aceeaşi parte, pentru a se obţine o suprafaţă mai largă de contact cu terenul şi o tracţiune mai mare decât a roţilor obişnuite în timpul deplasării. – Din fr. chenille.

şenílă s. f., g.-d. art. şenílei; pl. şeníle

ŞenÍl//Ă ~e f. Organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulaţia pe orice teren. /<fr. chenille