ŞEZÚT, (II) şezuturi, s.n. I. Faptul de a şedea; şedere. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul şederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuinţă, domiciliu. – V. şedea.

ŞEZÚT s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.

ŞEZÚT s. (ANAT.) dos, fund, popou, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon.

şezút s. n., (anat.) pl. şezúturi

ŞEZÚT ~uri n. 1) v. A ŞEDEA 2) Extre-mitatea dorsală a corpului pe care se şade; dos; fund. /v. a şedea