ŞISTÁR s.n. v. şiştar.

ŞIŞTÁR, şiştare, s.n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) şistár s.n.] – Din sl. šestarŭ.

ŞIŞTÁR s. (reg.) bărbânţă, (Transilv. şi Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc.

şiştár s. n., pl. şiştáre

ŞIŞTÁR ~e n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă şi folosit pentru mulsul laptelui; doniţă. 2) Conţinutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru

şiştár, şiştáre, s.n. (reg) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; şişteală, şistoare.