ŞIFONÁ, şifonez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boţi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

SIFONÁ, sifonéz, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

A şifona ≠ a călca

ŞIFONÁ vb. v. ofensa, supăra.

ŞIFONÁ vb. a (se) boţi, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloşi, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) târnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

sifoná vb., ind. prez. 1 sg. sifonéz, 3 sg. şi pl. sifoneáză

şifoná vb., ind. prez. 1 sg. şifonéz, 3 sg. şi pl. şifoneáză

A SIFON//Á ~éz tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. /Din sifon

A ŞIFON//Á ~éz tranz. A face să se şifoneze. /<fr. chiffonner

A SE ŞIFON//Á mă ~éz intranz. 1) (de-spre ţesături, îmbrăcăminte etc.) A-şi pierde netezimea şi forma; a se boţi; a se mototoli. 2) fam. (despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a acţiunilor sau a vorbelor usturătoare ale cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se oţări. /<fr. chiffonner

SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr. siphonner].