ŞLEÁHTĂ, şlehte, s.f. 1. (Peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta.

ŞLEÁHTĂ s. (depr.) 1. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardaşlâc, tacâm, taraf, (fig.) bisericuţă. (Borfaşii formau o ~.) 2. adunătură, gloată, scursură, strânsură, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neisprăviţi.)

şleáhtă s. f., (cete) pl. şléhte

ŞLEÁHTĂ şléhte f. 1) (în Polonia medievală) Nobilime măruntă. 2) Corp de armată constituit din nobili poloni. 3) depr. Grup de oameni care, unindu-se, recurg la acţiuni reprobabile; bandă, clan; gaşcă; clică. /<pol. szlachta