ŞMECHERÍE, şmecherii, s.f. Faptul de a fi şmecher. ♦ Abilitate de şmecher; vorbă sau faptă de şmecher; şiretlic, vicleşug; escrocherie, fraudă; şmecherlâc. – Şmecher + suf. -ie.

ŞMECHERÍE s. 1. şiretenie, viclenie, (rar) şireţie. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. subterfugiu. 3. v. es-crocherie.

şmecheríe s. f., art. şmechería, g.-d. art. şmecheríei; (fapte) pl. şmecheríi, art. şmecheríile

Şmecherí//e -i f. 1) Caracter şmecher. 2) Faptă sau vorbă de om şmecher; şiretenie; şarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. şmecheria; G.-D. şmecheriei; Sil. -ri-e] /şmecher + suf. -ie