ŞÓPOT, şopote, s.n. 1. Zgomot uşor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care şoptesc; p. ext. vorbire în şoaptă. ♢ Loc. adj. şi adv. În şopot = în şoaptă, pe şoptite. – Din sl. šĩpŭtŭ.

ŞÓPOT s. 1. v. clipocit. 2. v. foşnet.

ŞÓPOT s. v. şoaptă, şuşoteală, şuşotit.

şópot s. n., pl. şópote

ŞÓPOT ~e n. 1) Zgomot uşor produs de cineva care şopteşte. 2) fig. Zgomot continuu, uşor şi monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele mişcate de vânt etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. šipotu, bulg. šepot