ŞOSEÁ, şosele, s.f. Cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraş, care continuă căile de comunicaţie interurbane. ♢ Şosea naţională = şosea care leagă între ele centrele importante ale ţării şi a cărei îngrijire se află în seama administraţiei centrale. Şosea comunală = şosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée.

ŞOSEÁ s. (reg.) şleau.

şoseá s. f., art. şoseáua, g.-d. art. şosélei; pl. şoséle

ŞOS//EÁ ~éle f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care uneşte două sau mai multe localităţi. 2) Stradă largă la intrarea într-un oraş, reprezentând continua-rea unei căi de comunicaţie interurbane. ~ naţională. [G.-D. şoselei] /<fr. chaussée