ŞOVĂIÁLĂ, şovăieli, s.f. Nesiguranţă în mers, în mişcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acţiuni, în atitudini. ♢ Loc. adv. Fără (nici) o şovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Şovăi + suf. -eală.

ŞOVĂIÁLĂ s. v. eschivare, sustragere.

ŞOVĂIÁLĂ s. 1. v. nesiguranţă. 2. v. ezitare. 3. v. îndoială.

şovăiálă s. f., g.-d. art. şovăiélii; pl. şovăiéli