ŞOVĂIÉLNIC, – Ă, şovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mişcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, şovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Şovăi + suf. -elnic.

Şovăielnic ≠ decis, ferm, hotărât, sigur, neşovăitor, neşovăielnic

ŞOVĂIÉLNIC adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. v. ezitant.

şovăiélnic adj. m., pl. şovăiélnici; f. sg. şovăiélnică, pl. şovăiélnice

ŞovĂiÉlnI//c ~ca (~ci, ~ce) 1) (de-spre mişcări) Care vădeşte şovăială. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de fermitate, de hotărâre; nestatornic; schimbător. /a şovăi + suf. ~elnic