ŞOVĂITÓR, -OÁRE, şovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mişcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, şovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care şovăie, care ezită; şovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Şovăi + suf. -tor.

Şovăitor ≠ decis

ŞOVĂITÓR adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, şovăielnic, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndo-ielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~oare; om ~.)

şovăitór adj. m. (sil. -vă-i-), pl. şovăitóri; f. sg. şi pl. şovăitoáre

ŞovĂit//Ór ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. ŞOVĂIELNIC. 2) (despre persoane) Care şovăie; care nu se poate hotărî; ezitant; indecis. [Sil. -vă-i-] /a şovăi + suf. ~tor